Sacrificarea pasarilor de curte...

Am intalnit sumedenie de informatii despre cresterea gainilor in sistem permacultural. Am aflat despre cum pot fi hranite, adapostite, inmultite, ce le place si ce nu... . Dar despre momentul sacrificarii nu vazusem nimic interesant, asta pana sa dau de  materialul urmator cu Alexia Allen:

https://www.youtube.com/watch?v=5_S3P0eU0lE

E cea mai umana metoda, cea mai menajatoare atat pentru pasarea care "isi serveste stapanul" cat si pentru cel care o serveste (ca nici nu mai stii cine pe cine serveste).

Merita vazut, iar daca apar senzatii gen "strangere de inima" sau "impact emotional"  atunci trebuie sa stii ca metoda clasica cu gaina sarind fara cap de colo colo este mult, mult mai "greu de inghitit".

"Cui pe cui se scoate" sau cum combatem eficient coropisnitele

In ultimii 2 ani am tot avut in gradina gramezi de compost in diferite stadii. Nu am realizat ce pericol prezentau ele, si anume ca erau casa perfecta pentru coropisnite (sau greieri de balta cum le spun englezii).

Si asa am ajuns sa vad in aceasta primavara cum  gradina (care urmeaza sa fie locul de joaca al legumelor) era toata un santier. Santuri-transee- galerii -cotloane; sapaturi si excavatii. Lucrasera "cumetrele" astea cum au putut ele mai bine. Una singura sapa asa cam la 20 m intr-o noapte in cautare de radacini suculente. Aveam varianta sa dau "granule otravitoare" pe tot terenul si apoi sa astept culesul, sau sa risc si sa plantez rosiile si in cazul in care  rodeau una, sa o inlocuiesc. Nici una din variante nu imi suradea. Ploile care au fost m-au tinut pe loc si nu a trebuit sa iau repede o decizie. 

Intre timp am inceput o noua gramada de compost pe care am acoperit-o cu o  prelata. Dupa o saptamana, atunci cand a venit timpul sa o intorc frumos cu furca, am avut surpriza: o super recolta de coropisnite care a ajuns -prin intermediar- chiar in gusa gainilor (ca si supliment alimentar care se ia fara reteta si fara a intreba medicul sau farmacistul).

Atunci mi-am dat seama ca fiind primavara, frumoasele de coropisnite au cautat locul perfect pentru a depune ouale, ca prea erau toate supraponderale si purtau aripi XXL. Dupa inca o saptamana am luat din nou la intrebari gramada de compost. Acelasi rezultat: 20 de mini-excavatoare care "au ales" o singura galerie: esofagul gainilor (ele nu isi doreau decat sa munceasca, doar atat!)

Azi voi intoarce iar gramada de compost si am sa arat rezultatul. 

Intre timp am plantat si 2 randuri de rosii si sunt surprins sa vad ca au trecut cateva zile si nu a "cazut" nici una dintre ele.

Aici e rezultatul. Sunt 10 "greieri", si nu mai avem nici una foarte mare. Asta e bine.

"...Salvati Pamantul?!"

Se vorbeste si se fac atatea si atatea" pentru salvarea Planetei. Haideti sa salvam ursii polari, haideti sa salvam delfinii, haideti sa salvam padurile,... si albinele, rinocerii, ursii panda..... somonii, scrumbiile, balenele, egretele....Toate asteapta cuminti si stau la rand sa fie salvate, in speranta ca le va veni randul in timp util.
Planeta nici nu trebuie si nici nu poate fi "salvata". Salvata de la ce? Ea a "supravietuit" miliarde de ani, a fost martora atator si atator civilizatii. A disparut pana si  "cenusa imperiului" ... Care ar fi pericolul pentru Planeta? Poluarea Oceanelor, a Aerului si a Solului? Nu, pentru toate acestea exista mecanisme de purificare foarte bune. Natura "are nevoie" doar de timp si rezolva impecabil, chiar daca i-ar trebui 200 de ani, sau 2000. Pot oare deversarile de petrol si substante radioactive sa puna in primejdie Planeta? Sau forajul de mare adancime, sau fractarea, sau darele chimice, sau pesticidele, sau banalele pet-uri?  Ce sunt toate acestea pe langa perioadele de glaciatiune, pe langa scufundarile sau ridicarile de teren, pe langa mega-taifunuri sau tsunami, pe langa potop sau cataclisme, pe langa rabufnirile vulcanilor "batrani", pe langa radiatiile solare sau caderile de meteoriti,... pe langa toate acestea care nu au clintit Planeta din drumul ei.
Concluzia este simpla: pericolul planeaza doar asupra omenirii. Ne salvam  de noi insine sau nu! Ne schimbam "directia" sau ne intalnim direct cu rezultatul actiunilor noastre. Daca gasim "drumul corect", atunci toate celelalte verigi din lantul trofic (nu trofeic) vor fi salvate.   "Singuri" nu avem scapare,
de aceea permacultura "castiga puncte" si ofera si  "bonus": pentru ca se gandeste la toate! Permaculturati deci fratilor, si toate celelalte vi se vor adauga voua (ca sa zic asa!)

Am vrut sa adaug o poza sugestiva cu Terra, dar "toate " sunt cu Planeta tinuta in palme. Gandesc ca e vice-versa!.... M-am oprit atunci la una cu  ... "mesaj".
https://www.youtube.com/watch?v=WfGMYdalClU#t=120

Hotel si pensiune ..pentru insecte!

    Nu prea am vazut facandu-se "reclama permaculturala" acestor hoteluri de insecte. Le gasesc foarte   folositoare in gradinile si livezile aflate in zone de periferie, adica la margine de "jungla urbana", acolo unde nici la oras nu e, dar nici la tara (pentru ca aici e razboiul cel mai mare cu insectele).
Sa explicam: gradinile au nevoie de acele insecte valoroase si de mare ajutor permaculturistului, insecte care combat daunatori si polenizeaza; iar acolo unde sunt insecte vin si  pasarile. Cum peluzele sunt foarte ingrijite, gradinile arata "ca la carte" si  livezile "curate", ce sanse de supravietuire mai au  buburuzele cele pofticioase de afide,  paianjenii luptatori cu paduchii, bondarii sau albinele salbatice cele harnice la polenizat? (or ierna ele prin frunzele cazute toamna, dar daca in primavara greblam devreme si apoi dam foc, atunci nu-i lucru bun...). De aceea amenajari de felul celor prezentate in continuare cred ca sunt usor de facut, intr-o mare varietate constructiva si de materiale, fiind si de mare ajutor. Unde mai pui ca in aceste hoteluri se pot caza foarte bine si specii de broaste care tin lacustele si melcii mici sub control.
Ce materiale folosim? Tigle vechi, cateva caramizi celulare recuperate, lemn in care facem gauri cu burghiul (lemnul sa nu contina substante chimice), paie, conuri de brad, bete de bambus sau trestie etc. Va doresc inspiratie!

Bine ar fi ca sa dam insectelor "la cheie" hotelul undeva la sfarsitul verii cel mai tarziu ca rezervarile sa se faca din timp, pe toata perioada iernii.

Cand e viata noastra...sustenabila?

Cuvantul "acela" din titlu e familiar unui permaculturist pasionat. In limbaj oficial se prefera varianta "dezvoltare durabila" (care schimba parca putin nuantele). 
Sustenabil e cand nu epuizezi resursele, cand ai in vedere regenerarea si dezvoltarea, cand generatiile urmatoare nu sunt prejudiciate, cand procesul ajunge sa se desfasoare de la sine gratie inertiei pe care a capatat-o. 
Si acum sa revenim la intrebarea din titlu.
 Cand viata noastra nu ne epuizeaza?
Cum am putea sa ne  regeneram si sa avem tonus si sa fim optimisti?
Cand copiii nostri primesc de la noi exact ceea ce le trebuie pentru a trai, pentru a avea urmasi si a da mai departe la randul lor?
Cum ajungem sa imprimam vietii noastre acea inertie care sa ne poarte fara efort spre abundenta? (abundenta de sentimente frumoase,  de prieteni si de impliniri).
Care este secretul pentru toate acestea?
Bineinteles ca  sfaturile si indicatiile le dau dupa ce voi fi reusit sa aflu. :-) Pana 'atunci' (si sper sa se intample in aceasta viata)  propun ca "daca toate acestea trebuie sa poarte un nume", atunci sa se numeasca PERMALIFE. 
Si cum absolut orice se desfasoara dupa reguli si principii, poate gasim ceea ce sta la baza ideii de PERMALIFE.
Cine stie, poate avem "aici" un Bill Mollison  sau Geoff Lawton?

Modelul coloniei de albine - perfectiune sociala.

 Ca si doritor de integrare in absolut (in absolut ...orice care  are legatura cu permacultura) de mai bine de 397 zile ma indeletnicesc cu apicultura. Sau ma rog, o forma de apicultura pentru ca stadiul de inceput nu stiu daca asa se cheama. Da,  ma straduiesc cat pot sa nu  deranjez prea tare "fetele lucratoare", ba chiar sa le ajut cumva daca "au probleme".  Sa revenim...

A fost cumva "la prima vedere". Cum ce? Dragoste! Si nici alergie la venin nu am facut. Si nici spatele nu m-a durut de la carat stupii.

 Si am ajuns sa inteleg cate ceva din ce si cum  fac ele acolo si de atunci ma minunez ca doar nu a trecut milionul de ani peste specia asta de insecte fara ca ele sa aibe ceva perfect pus la punct. Adica strategie, organizare, putere de sacrificiu, adaptabilitate, ...egalite, fraternite... fara liberte ca in stup e munca, nu joaca. 

Poate doar trantorii (a nu se intelege ca sunt lenesi) sa aibe parte de ceva libertinaj in sensul ca ei pot intra dintr-un stup in altul, dar pana si ei au treaba lor bine stabilita.

Sa incepem cu harnicutele lucratoare: ele au parte de toate activitatile, mai putin depunerea oualelor. Sunt baby-sitter si au grija de puiet, fac curatenie in stup, ventileaza atunci cand e prea cald sau asigura cresterea temperaturii  pana la 33 grade,  preiau si depoziteaza polenul, aduc nectar sau apa, asigura paza, cladesc faguri si au grija de matca. O hranesc, o ingrijesc "funda rosie-i puneau".

De ce zic ca este un model social perfect:

1. pentru ca nu exista un singur conducator asa cum s-ar crede, gandindu-ne la matca.

2. intreaga colonie stabileste daca e momentul sa fie schimbata matca atunci cand e in varsta si nu mai e prolifica.

3. orice lucratoare matura  poate prelua in orice moment oricare dintre atributii. 

4. fiecare isi cunoaste precis rolul.

5. consuma rezerve doar atat cat le este strict necesar, niciodata mai mult.

6. sacrificiul este total atunci cand se impune acest lucru. 

7. fiecare albina lucreaza in proportie covarsitoare pentru colonie.

8.comunicarea intre ele este esentiala.

9. proviziile sunt "la comun".

10. cu cat se dezvolta mai mult colonia, cu atat plantele au beneficii mai mari.
Asta da sustenabilitate.   

Bineinteles ca lista poate fi continuata. E cineva "pentru"?

Idei mai multe pot veni de aici: http://proful-online.blogspot.ro/
Bazaiti cu spor si cu folos! Toate cele bune. :-)

De ce "unire".

Da stim, Focsani orasul Unirii.
Dar  sa va spun din experienta acumulata...
 De unul singur ajungi mai greu. Parca zbori cu o singura aripa...
 "Impreuna" ai suportul energetic asigurat, sustinerea e mai mare, ideile sunt mai multe. Si entuziasmul este "la cote" pentru ca poti impartasi, pentru ca faci schimb.
Modul de abordare se schimba. Devii parte a mecanismului si te lasi purtat de energia lui. Nu controlezi nimic, te lasi dus. Merita pentru ca aventura te captiveaza. Descoperi atat in exterior cat si inlauntrul tau. Duci Lumina in locuri nestiute de suflet. Bine ai venit in casa Vietii. Da, esti la Ea acasa. Ii afli "dedesubturile", tainele, mecanismele. Te regasesti in tot acest joc pentru ca esti parte din el. Acum e timpul de "aducere aminte". Esti o veriga in lantul ce uneste minerale, roci, cristale,...protozoare, fungi, bacterii, virusi, miriapode, ...plante, pomi,... si se intinde tot asa pana face legatura cu Planeta ( Mama Terra, sau Gaia sau cum vrea sa ii spuna fiecare, ca nu se supara),cu Soarele si asa mai departe. Nicicand nu am fost despartiti de toate acestea.  Acum te poti bucura de energia lor. Primesti si daruiesti in egala masura. Traiesti asa cum nu ai mai facut-o pana acum. Si este atat de "la indemana". Sunt totusi cateva conditii despre care vom vorbi. Toate cele bune!