Si asa am ajuns sa vad in aceasta primavara cum gradina (care urmeaza sa fie locul de joaca al legumelor) era toata un santier. Santuri-transee- galerii -cotloane; sapaturi si excavatii. Lucrasera "cumetrele" astea cum au putut ele mai bine. Una singura sapa asa cam la 20 m intr-o noapte in cautare de radacini suculente. Aveam varianta sa dau "granule otravitoare" pe tot terenul si apoi sa astept culesul, sau sa risc si sa plantez rosiile si in cazul in care rodeau una, sa o inlocuiesc. Nici una din variante nu imi suradea. Ploile care au fost m-au tinut pe loc si nu a trebuit sa iau repede o decizie.
Intre timp am inceput o noua gramada de compost pe care am acoperit-o cu o prelata. Dupa o saptamana, atunci cand a venit timpul sa o intorc frumos cu furca, am avut surpriza: o super recolta de coropisnite care a ajuns -prin intermediar- chiar in gusa gainilor (ca si supliment alimentar care se ia fara reteta si fara a intreba medicul sau farmacistul).
Atunci mi-am dat seama ca fiind primavara, frumoasele de coropisnite au cautat locul perfect pentru a depune ouale, ca prea erau toate supraponderale si purtau aripi XXL. Dupa inca o saptamana am luat din nou la intrebari gramada de compost. Acelasi rezultat: 20 de mini-excavatoare care "au ales" o singura galerie: esofagul gainilor (ele nu isi doreau decat sa munceasca, doar atat!)
Azi voi intoarce iar gramada de compost si am sa arat rezultatul.
Intre timp am plantat si 2 randuri de rosii si sunt surprins sa vad ca au trecut cateva zile si nu a "cazut" nici una dintre ele.
Aici e rezultatul. Sunt 10 "greieri", si nu mai avem nici una foarte mare. Asta e bine.