Sustenabil e cand nu epuizezi resursele, cand ai in vedere regenerarea si dezvoltarea, cand generatiile urmatoare nu sunt prejudiciate, cand procesul ajunge sa se desfasoare de la sine gratie inertiei pe care a capatat-o.
Si acum sa revenim la intrebarea din titlu.
Cand viata noastra nu ne epuizeaza?
Cum am putea sa ne regeneram si sa avem tonus si sa fim optimisti?
Cand copiii nostri primesc de la noi exact ceea ce le trebuie pentru a trai, pentru a avea urmasi si a da mai departe la randul lor?
Cum ajungem sa imprimam vietii noastre acea inertie care sa ne poarte fara efort spre abundenta? (abundenta de sentimente frumoase, de prieteni si de impliniri).
Care este secretul pentru toate acestea?
Bineinteles ca sfaturile si indicatiile le dau dupa ce voi fi reusit sa aflu. :-) Pana 'atunci' (si sper sa se intample in aceasta viata) propun ca "daca toate acestea trebuie sa poarte un nume", atunci sa se numeasca PERMALIFE.
Si cum absolut orice se desfasoara dupa reguli si principii, poate gasim ceea ce sta la baza ideii de PERMALIFE.
Cine stie, poate avem "aici" un Bill Mollison sau Geoff Lawton?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu